florentin deac

Articol publicat in: Mass-media, Personal, Sport

După cum am anunţat, miercuri am fost trimis al Gazetei sporturilor la finala Steaua-Dinamo, în urma câştigării unui concurs care a avut în juriu nume mari ale presei sportive: Cătălin Tolontan, Cristi Geambaşu şi Maria Andrieş. Postură de câştigător a fost onorantă pentru un jurnalist concediat pentru curajul de a scrie de ceea ce ştiu toţi – afacerile cu bani publici şi pe firme de partid – şi onorantă a fost şi publicarea articolului în Gazeta sporturilor de astăzi, vineri, 27 mai. Deoarece spaţiul oferit a fost limitat de reclama la Timişoreana, în cele ce urmează vă ofer articolul complet, care a fost publicat şi pe siteul gsp.ro, dar nu în varianta originală, lipsind referiririle la huliganii din galerii şi la Forexul care era creditat în campanie electorală să facă fuziune cu Siletina, pentru ca Florea, candidatul PDL, să aibă cu ce momi inşii care nu aveau alt motiv ca să îl voteze (cei pentru care nu a funcţionat propaganda etnică) . Din neînţelegerea sau manipularea cu ştirile privind Forex s-a născut disperarea finală, aceea de a face rost în campanie electorală, de la primarul PDL din Sânnicolau Mare, de un loc de divizie B. Lipseşte din textul de pe site şiu referirile la echipa de fotbal feminin a FCM, care , desigur, nu primeşte bani nici la nivel de 1 la sută din afacerea cu echipa de băieţi, acolo unde sunt milioanele de euro din bani publici. Pe când raportul cu cheltuielile, firmele care se bucură de banii publici pentru transport, cazare, echipament etc, prezentarea cifrelor reale cu membrii galeriei care au gratuitate pe transport şi intrare gratuită la Weekend? Suntem sponsorii echipei de partid şi trebuie să ştim cine ne face praf banii sau obsesia etnică acoperă şi controalele la club şi primărie, pentru a nu se descoperi, Doamne fereşte ceva ?! Şi poate că băieţii cu ochi albaştri au niscaiva înregistrări cu convorbirile unei anumite instituţii şi cu discuţiile unor reprezentanţi ai instituţiei, în ultimele zile de campanie electorală, cu alte instituţii şi cu unii jurnalişti,  pentru a se afla cum s-a făcut o afacere pe linie de partid în scopul salvării şefului instituţiei.

După 21 de ani, Războiul celor 4 …stele

21 de ani le-au trebuit echipelor fanion ale fotbalului românesc ca să ajungă în aceeaşi finală, cea a Cupei României! În termeni fotbalistici, 21 de ani înseamnă enorm. În 21 de ani, ca să vorbim de alte echipe fanion, de la alţii, Manchester United a strâns – intern şi internaţional – peste 20 de titluri şi cupe, Chelsea vreo 15, iar cele două echipe s-au tot întâlnit prin diverse finale, inclusiv în finala Cupei Angliei! Venind mai spre Dâmboviţa, la fotbalul nostru  mult mai puţin titrat, rezultatele s-au lăsat mai mult aşteptate şi Steaua şi Dinamo, fie datorită neputinţei lor, fie datorită trezirii din ultimii ani a provinciei – multă vreme incapabilă să lupte cu greii din Bucureşti – nu au mai obţinut foarte multe trofee şi au ajuns mai rar decât îi obişnuiseră pe suporterii lor în finala celei mai populare competiţii de fotbal din ţară. Miercuri, însă, finala Cupei României  avea să mai bandajeze speranţele  suporterilor unei echipe şi să pună o picătură de amar în sufletele suporterilor celeilalte echipe şi cum în istorie am avut Războiul celor două roze vom declara finala dintre cele două puteri fotbalistice bucureştene – cu palmaresuri care obligă mereu – Războiul celor 4 stele ( judecând tot după blazoanele care adună 3 stele în contul Stelei şi o stea pentru Dinamo)!

Scurtă istorie…

…ca în titlul filmuleţului lui Gopo. Steaua şi Dinamo s-au întâlnit de 10 ori în finala Cupei României. Statistica spune: 5 victorii în contul Stelei, 4 în contul lui Dinamo, plus o finală decisă foarte de sus, de către… tovarăşi, în 1988, ca fiind în contul Stelei. Cel mai nebun meci a fost probabil cel din mai 1990: Dinamo – Steaua : 6-4. Pe teren: Răducioiu, Lăcătuş, Sabău, Lupescu şi alţi componenţi ai Generaţiei de Aur, iar antrenorii celor două echipe erau Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu. Cei doi antrenori aveau să se facă remarcaţi, la ani distanţă, unul la echipe de club, celălalt conducând naţionala la un campionat mondial ! Ce timpuri, ce moravuri, pardon, fotbal, ar spune nostalgicul! Dar, cum ne îndemna muzical Corina Chiriac : Uită nostalgia!, ne conformăm şi revenim la ale noastre meciuri şi statistici şi la tristeţea că performanţa la nivel de club înseamnă întoarcerea în timp cu 25 de ani (pentru memorabila finală a CCE de la Sevilla), că o fostă abonată la cupele europene (Universitatea Craiova) a reuşit să retrogradeze a doua oară în ultimii 6 ani şi că Unirea Slobozia a ajuns în nici 3 ani din campioană echipa nimănui!

Steaua – Dinamo, finala marilor orGOLii

Cele 10 finale au contabilizat 37 de goluri, aşa că orice Steaua – Dinamo în finala Cupei României este creditat ca un meci care promite multe goluri şi o încleştare pe măsura orgoliilor dintre cele două cluburi. Probabil şi pentru aceasta biletele pentru meci s-au dat ca pâinea caldă, iar impresia generală a fost că cererea a întrecut cu mult oferta. Cei mai nemulţumiţi au fost braşovenii, care au considerat ca fiind un fapt ruşinos să se vândă foarte puţine bilete la stadion după ce s-a aşteptat mai multe ore la cozi. Braşovenii aveau, în plus, o nemulţumire referitoare la necalificarea echipei lor în finală, dar, pentru că Fotbal Club a fost eliminată după două meciuri egale şi printr-un gol marcat abia în minutul 86, suporterii pot fi mândri de echipa lor, care s-a bătut pentru calificare de la egal la egal cu Steaua, în antiteză cu Gloria Bistriţa, care a jucat cu juniorii meciul retur cu Dinamo, în dispreţ pentru Cupa României şi cu interesul doar pentru o partidă pentru evitarea retrogradării având ca parteneră Universitatea Craiova.

Îngerul a strigat: Îmi e dor de Fănuş!

Chiar cu o zi înainte de marele meci, când toată lumea se gândea doar la ce vecin, coleg, rudă, prieten să apeleze pentru un bilet în plus,  o veste tristă a căzut peste iubitorii fotbalului (în general) şi ai cuvântului modelat cu artă (în special): Fănuş Neagu nu mai este printre noi! Îngerul a strigat: Îmi e dor de Fănuş ! Iar Fănuş a  răspuns chemării implacabile. Din păcate, organizatorii finalei au uitat de marele scriitor, cel care a avut aur în peniţă pentru atâtea şi atâtea cronici sportive, iar minutul de reculegere necesar nu a existat.

Ce ţi-e şi cu istoria asta

Premergător marii finale, pe Stadionul „Forex”s-a desfăşurat finala Cupei României la fotbal feminin: CFF Olimpia Cluj – FC Municipal Târgu Mureș. Ceea ce merită remarcat este punerea alături a lui FCM şi a numelui Forex. Pentru necunoscătorii fenomenului balon jonglat politic, pentru promovarea unui candidat la Primăria Târgu-Mureş s-a căutat cu disperare un loc de divizie secundă. A fost întâi o încercare, apoi  s-a anunţat o fuziune cu Forex Braşov. Ambele înţelegeri au căzut şi în ultima zi de campanie s-a rezolvat problema cu sprijinul primarului din Sânnicolau mare, de aceeaşi culoare politică cu candidatul disperat. Rezultatul îl cunoaşteţi: aşa a ajung ca Târgu-Mureş să aibă echipă de divizie în B (FC Municipal, pe bani publici şi în culori de partid). Şi ca să se ştie unde e stăpânul, banii se duc gârlă la băieţi, în timp ce fetele de la FCM primesc sume de tot râsul la câştigarea Cupei României şi a campionatului!

Şi galeriile se antrenează, nu-i aşa ?

Nu doar jucătorii au nevoie de antrenament, ci şi galeriile. Debutul s-a produs la ora 18.45, cu  urări de bine pentru Dinamo, din partea galeriei steliste, care avea să domine meciul cu scandările sale. Ora: 18.50: Galeria lui Dinamo are  un răspuns pe măsură la provocarea stelistă. Din reclame care flanchează o poartă, selecţionerul României ne recomandă, impasibil: apartamente de liga 1. Pe când şi fotbal?!Ora 19.20: Ne prindem în sfârşit de ce nivelul decibelilor este mult mai mare decât la o audiţie muzicală normal: se pare că s-a ales soluţia pentru a nu se auzi porcărelele galeriilor. 19.26: Ies la încălzire dinamoviştii. Asupra lor cad o grămadă de referiri la moneda din Botswana şi la o anumită localitate din Croaţia, încă o dovadă că idea generoasă de fotbal adevărat nu se prea potriveşte cu mentalităţile tribale. Impresionează Bănel Nicoliţă, care vine la marginea terenului, ca să îmbrăţişeze un copil aflat în cărucior cu rotile. Gestul e frumos şi pentru că celelalte persoane cu handicap motor primesc câte o strângere de mână din partea unui fotbalist care a dovedit de multe ori că are mai mult bun simţ decât alţii.

Meciul nu poate, însă, începe până când nu este adusă mingea. După ce a parcurs 2400 de kilometri, dirijată fiind de 1000 de ambasadori pentru fotbal adevărat, Doralin Bârzuloiu o aduce în uralele stadionului. Aplauzele devin frenetice când se anunţă că ultimul purtător al mingii are de schimbat prefixul, el împlinind miercuri 40 de ani. De altfel, dincolo de onoarea purtării balonului pe ultimele sute de metri, Doralin a avut plăcerea să joace şi un meci contra legendelor Orac, Cămătaru, Lung, Balaci, Cârţu, Bumbescu şi Belodedici şi să primească din partea organizatorilor un tort aniversar!Şi ca să terminăm tot cu spectacolul galeriilor, meciul de la Braşov a avut episoade care nu fac cinste fotbalului adevărat, cu torte şi petarde aruncate pe rând, în teren, de cele două galerii şi chiar dinspre o galerie spre alta. Noţiunea de fair-play şi îndemnul la fotbal curat nu prea au fost înţelese de cele două galerii şi arbitrul Avram a întrerupt de două ori meciul! La pauză: un moment extraordinar oferit de Xtreme Project din Bucureşti, având în componenţă practicanţi de gimnastică (Luminţa Brad, Andreea Dumitraşcu, Casian Bădescu, Alina Ulmeanu, Alina Ştefan, Georgiana Zota şi Dorel Moiş). Trupa a fost susţinută de o repriză de lasere şi jocuri de artificii, iar mingea imensă suspendată la mijlocul terenului cu ajutorul unei macarale părea să reprezinte Zeul fotbal!

O finală în care Steaua şi-a depăşit norma

Scorul final vă este cunoscut: 2-1 pentru Steaua. Interesant este faptul că Steaua a reuşit pentru prima oară în cupă să marcheze două goluri  în timpul regulamentar de joc şi am consemnat şi eşecul lui Andone, care a câştigat Cupa ca jucător într-o finală cu Steaua şi şi-o dorea şi ca antrenor, în dauna eternei rivale. Dar cum timpul nu e pierdut, Fălcosul îşi poate lua la anul revanşa! Cine ştie, poate chiar în faţa lui Oli, căruia Dică i-a cerut să rămână în Ghencea!

FLORENTIN DEAC

Share on Facebook